Deşi tânăr din punct de vedere istoric, cercetările arheologice efectuate în zona în care este situat oraşul, au scos la iveală urme de viaţă datând din paleolitic, neolitic, epoca metalelor, evul mediu. Deci viaţa a început pe acest teritoriu din zorii istoriei şi s-a perpetuat, dezvoltat şi perfecţionat neâncetat în decursul veacurilor. Ideea întemeierii oraşului Alexandria îşi are originea în hotărârea unor grupuri de locuitori din Zimnicea şi Mavrodin de a înfiinţa un oraş liber de orice ingerinţă străină. Întemeiat în 1834, după planurile urbanistice elaborate de inginerul austriac Otto von Moritz (cel ce lucrase planurile oraşelor Brăila şi Giurgiu şi avea să execute, mai târziu, planul viitorului oraş Turnu Severin), oraşul şi-a luat numele domnitorului de atunci al Ţării Româneşti, Alexandru Dimitrie Ghica (1834 – 1842) ale cărui oseminte se găsesc depuse astăzi într-un monumental sarcofag din incinta Catedralei Episcopale “Sfântul Alexandru” din municipiu.
Hărnicia întemeietorilor, agricultori, meşteşugari şi negustori, condiţiile geografice şi mai ales “Ekstruktia” – acea interesantă constituţie pe care şi-au alcătuit-o şi după care s-au condus timp de 30 de ani: – “o pildă de gândire profund omenească, un exemplu de conducere democratică, prin reprezentanţi aleşi ai locuitorilor şi un omagiu adus principiului de libertate şi paşnică conlocuire a cetăţenilor”-, toate au făcut ca Alexandria să evolueze, ca aşezare, destul de energic.
Comerţul, dominat de afacerile cu cereale şi vite, a constituit cea mai importantă ramură a vieţii economice până la 1948.
După reânfiinţarea judeţului Teleorman, în anul 1968, devenind reşedinţa
acestuia, Alexandria beneficiază de importante investiţii. Pe 27 iulie 1979 oraşul Alexandria este declarat municipiu.
Alexăndrenii s-au implicat în toate evenimentele de răscruce ale istoriei moderne a României: Revoluţia de la 1848, Unirea Principatelor Române (1859), Războiul de neatârnare (1877-1878), Răscoala ţărănească din 1907; Războiul pentru reântregirea patriei (1916-1918) şi cel de-al doilea Război Mondial (1940-1945).
Cu dăruire, locuitorii Alexandriei au participat la Revoluţia din decembrie 1989, iar în anii care au urmat, la toate marile transformări caracteristice perioadei de tranziţie.
Astfel, Alexandria îşi va afla ritmul propriu unei găsiri de sine, care să-i permită o integrare firească la nivel naţional şi european.
Hărnicia întemeietorilor, agricultori, meşteşugari şi negustori, condiţiile geografice şi mai ales “Ekstruktia” – acea interesantă constituţie pe care şi-au alcătuit-o şi după care s-au condus timp de 30 de ani: – “o pildă de gândire profund omenească, un exemplu de conducere democratică, prin reprezentanţi aleşi ai locuitorilor şi un omagiu adus principiului de libertate şi paşnică conlocuire a cetăţenilor”-, toate au făcut ca Alexandria să evolueze, ca aşezare, destul de energic.
Comerţul, dominat de afacerile cu cereale şi vite, a constituit cea mai importantă ramură a vieţii economice până la 1948.
După reânfiinţarea judeţului Teleorman, în anul 1968, devenind reşedinţa
acestuia, Alexandria beneficiază de importante investiţii. Pe 27 iulie 1979 oraşul Alexandria este declarat municipiu.
Alexăndrenii s-au implicat în toate evenimentele de răscruce ale istoriei moderne a României: Revoluţia de la 1848, Unirea Principatelor Române (1859), Războiul de neatârnare (1877-1878), Răscoala ţărănească din 1907; Războiul pentru reântregirea patriei (1916-1918) şi cel de-al doilea Război Mondial (1940-1945).
Cu dăruire, locuitorii Alexandriei au participat la Revoluţia din decembrie 1989, iar în anii care au urmat, la toate marile transformări caracteristice perioadei de tranziţie.
Astfel, Alexandria îşi va afla ritmul propriu unei găsiri de sine, care să-i permită o integrare firească la nivel naţional şi european.